Eficacitatea aplicațiilor de manipulare osteopatică asupra axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA)de’ tineriico’ tulburare depresivă majoră: un studiu randomizat dublu-orb, controlatco’ placebo

Participanți

• Număr: 39 de persoane (28 de fete și 11 băieți).
• Criterii de includere: vârsta 15-21 de ani, diagnostic psihiatric de tulburare depresivă majoră conform criteriilor DSM-5.
• Criterii de excluderefebră mai mare de 38,5 °C, rănire sau infecție acută, fractură de coaste, aritmie cardiacă, obstrucție intestinală (cu vărsături, diaree sau altele), utilizarea de antidepresive, antipsihotice sau alte medicamente care pot afectava’rea de spirit sau nivelul de cortizol (de exemplu, contraceptive, pilule hormonale), sarcină, fiind în perioada’ premenstruală sau menstruală.
• Grupuri de studiu: 2 grupuri obținute prin randomizare.
  • Grupul 1: OMT, 19 persoane (14 fete și 5 băieți, vârsta medie 16,58 ani).
  • Grupul 2: tratament simulat, 20 de persoane (14 fete și 6 băieți, vârsta medie 17,30 ani).
  • Grupuri similare în ceea ce privește educația, durata somnului, indicele de masă corporală, nivelul de anxietate și depresia caracteristică.

Intervenții și evaluări

• Evaluarea simptomelor depresive prin BDI și a anxietății deva’t și a anxietății caracteristice prin SAI și TAI înainte de intervenție.
  • Evaluarea stării de anxietate prin SAI imediat după șide’ 20 de minute după operație.
• Evaluarea cortizolului salivar, a alfa-amilazei salivare, a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac înainte, imediat după șide’ 20 de minute după operație.
• 1 ședință de tratament.
• OMT: tehnici care vizează ganglionii paravertebrali (ridicarea coastelor) și ganglionii prevertebrali (stimularea peretelui abdominal între procesul xifoid și ombilic) pentru a armoniza activitatea sistemului ortosimpatic, așaco’m este descris de Kuchera.
• Tratament simulat: aceleași poziții ca OMT, da’rco’ o atingere mai ușoară și presiuni mai scurte.
• OMT și tratamentul simulat efectuate de un fizioterapeutco’ diplomă în osteopatie (1350 de ore de formare).

Rezultate

• Rezultatul principal: La 20 de minute după tratament, alfa-amilaza a scăzut în grupul OMT, în timp ce cortizolul a crescut, ambele semnificativ din punct de vedereva’tistic. În schimb, acestea nu au variat în grupul tratatco’ șampon. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, din cauza concentrațiilor scăzutede’ 2 subiecți din grupul OMT șide’ 3 subiecți din grupul de tratament simulat, nu au putut fi analizate.
• Rezultatul secunda’r: anxietatea deva’re a fost redusă în mod semnificativ din punct de vedereva’tistic și în mod egal în ambele grupuri, atât imediat după tratament, cât șide’ 20 de minute după tratament.
  Tensiunea arterială sistolică a scăzut semnificativ din punct de vedereva’tistic în același mod în ambele grupuri imediat după tratament, în timp ce nu au apărut modificări ale presiunii diastolice și ale ritmului cardiac.

Discuție

După aplicarea OMT, alfa-amilaza salivară a scăzut, în timp ce cortizolul a crescut. Aceste rezultate pot indica o scădere a activității sistemului ortosimpatic și o creștere a activității axei HPA.

Literatura de specialitate raportează lipsa unor astfel de efectede’ pacienții sănătoși, în timp ce o analiză sistematică privind manipularea coloanei vertebrale a raportat efecte asupra nivelului de cortizol. Deoarece subiecții recrutați au un diagnostic de tulburare depresivă majoră, creșterea cortizolului poate dezvălui o axă HPA indusă pozitiv pentru a reacționa și afa’ față factorilor de stres. În schimb, o scădere a alfa-amilazei, care a fost asociată în literatura de specialitateco’ noradrenalina, poate indica o activitate ortosimpatică mai redusă și, prin urmare, mai puțină anxietate.

De fapt, literatura de specialitate raportează acest contrast între alfa-amilază și cortizol, precum și între axa HPA și sistemul ortosimpatic, arătând că nivelurile mai ridicate de alfa-amilază și nivelurile mai scăzute de cortizol indică o situație de stres ridicat, acut sau cronic. În acest sens, s-a propus, de asemenea, să se utilizeze raportul dintre ele, mai degrabă decât valorile lor luate individual, ca un marker mai bun al nivelului de stres.

Depresia este deosebit de răspândităde’ tineriico’ vârsteco’prinse între 13 și 18 ani, în specialde’ femei, și este adesea legată de un istoric de anxietate în copilărie. În acest studiu, nu au apărut diferențe atât în ceea ce privește anxietatea caracteristică și deva’re, cât și simptomele depresive, iar ambele tratamente s-au dovedit a afecta anxietatea deva’re în mod aproximativ egal. Acest rezultat se da’torează cel mai probabil efectelor pozitive inerente ale atingerii și atingerii asupra stării de spirit. Pe de altă parte, totuși, în tratamentul simulat este posibil să fi avut loc o mobilizare a coastelor care să poată acționa în continuare asupra sistemului nervos ortosimpatic. Prin urmare, sunt necesare studiico’ un al treilea grup de control care să nu implice atingere pentru a înțelege maipo’ semnificația acestor rezultate.

În plus, sunt necesare studii suplimentare, deoarece, deși alte studii au constatat efecte ale OMT asupra sistemului nervos autonom, acesta este încă un subiect foarte dezbătut și, mai presus de toate, mecanismele din spatele acestor efecte trebuie să fiepo’ înțelese. Prin urmare, ar putea fi necesare studii care să includă și tehnici care acționează de obicei asupra sistemului nervos parasimpatic.

În cele din urmă, sunt necesare studii care să nu evalueze o singură ședință, ci mai degrabă studii care să permită definirea unui protocol de tratament util pentru a avea rezultate durabile asupra axei HPA și a sistemului nervos autonom, în specialde’ persoaneleco’ anumite afecțiuni și boli.