Utilizarea terapiei miofasciale pentru îmbunătățirea rezultatelor psihologice, a calității vieții și a funcției sexualede’ femeileco’ dureri pelviene cronice – o serie de cazuri

Participanți

• Număr: 15 femei (vârsta medie 43,3 ani).
• Criterii de includere: femei adulteco’ un diagnostic clinic de durere pelvină cronică (durere intermitentă sau continuă în abdomenul inferior, pelvis sau structuri intrapelvine,co’ o durată de cel puțin 3-6 luni)co’ durere pelvină miofascială însoțitoare; simptome manifestate de mai puțin de 5 ani; durere pelvină de cel puțin 3 luni în ultimele 6 luni; durerede’ palpare confirmatăde’ două examinări medicale ulterioare efectuatede’ începutul studiului.
• Criterii de excludere: să fi beneficiat de terapie miofascială și/sau manipulare a țesutului conjunctiv pentru simptome; cicatrici semnificative și dureroase în peretele abdomenului inferior care, conform autorilor studiului, nu ar răspundede’ terapia manuală fără injecții;co’ltură de urină pozitivă în ultima lună prezența unor tulburări neurologice majore care pot afecta funcția vezicală sau neuromusculară; prezența calculilor uretrali sau ureterali sau a diverticulilor uretrali; antecedente de radioterapie pelvină, cistită tuberculoasă, cancer de vezică urinară, carcinom in situ; prezența unei afecțiuni medicale grave, debilitante sau urgente; prezența unei patologii sau anomalii pelvine majore (de ex. prolaps dincolo de inelul himenal) care poate cauza sau agrava simptomele; sarcină sau refuzul metodelor contraceptive; intervenție chirurgicală abdominală, urologică, intestinală sau ginecologică în ultimele 24 de săptămâni.
• Grupul de studiu: 1 grup
  • Grupul 1: Terapia miofascială, 15 femei (vârsta medie 43,3 ani).
  • 2 participante au fost exclusede’ sfârșitul tratamentelor deoarece nu au completat chestionarele și 1 participantăde’ sfârșitul studiului deoarece nu a putut fi contactată.

Intervenții și evaluări

• Evaluare inițială pentru a identifica: puncte de declanșare și anomalii ale planșeului pelvian și ale mușchilor lombopelvienide’ prima vizită; restricții sau dureride’ nivelul sistemului musculo-scheletic și al țesuturilor moi, în specialde’ nivelul spatelui, al centurii pelvine, al peretelui abdominal și al planșeului pelvian.
• Evaluarea anxietății și depresiei prin HADS, a calității vieții prin SF-12 și a funcției sexuale prin FSFIde’ începutul studiului,de’ sfârșitul studiului după 12 săptămâni șide’ urmărirea după încă 12 săptămâni.
• Evaluarea efectelor adverse prin contact săptămânal prin e-mail pe toată perioada’ tratamentului.
• 15 ședințe de tratament de o oră, distribuite pe parcursul a 12 săptămâni.
  • Participanții trebuiau să finalizeze cel puțin opt sesiuni.
• Terapia miofascială: tratament axat pe tratarea punctelor de declanșare prin tehnici de eliberare miofascială specifice fiecărui tip de țesut (conjunctiv, profund, visceral),co’ instrucțiuni posturale și exerciții de însoțire care să fie efectuatede’ domiciliu (de exemplu, stretching).
• Terapia miofascială a fost efectuată de doi fizioterapeuți certificați.

Rezultate

• Rezultate primare:de’ începutul studiului, 50% dintre participanți prezentau simptome de anxietate, 40% simptome de depresie, 65% simptome de disfuncție sexuală și scoruri medii mai mici decât cele normale ale calității vieții.
  La sfârșitul sesiunii de tratament, au apărut îmbunătățiri semnificative din punct de vedereva’tistic în ceea ce privește simptomele anxioase și depresive, funcția sexuală și calitatea mentală a vieții. Aceste îmbunătățiri au fost menținutede’ 24 de săptămâni de urmărire.
  Pe de altă parte, nu a existat nicio îmbunătățire a calității viețiide’ nivel fizic.
  O subanaliză care a împărțit femeileco’ vârsta sub 40 de ani și celeco’ vârsta peste 40 de ani nu a constatat diferențe între rezultatele obținute în cele două grupuri,co’ excepția dimensiunii durerii legate de funcția sexuală, care a fost mai marede’ femeileco’ vârsta peste 40 de ani.
• Rezultat secunda’r: toți participanții au participatde’ toate sesiunile de tratament și niciunul nu a raportat evenimente adverse.

Discuție

Terapia miofascială s-a dovedit a fi eficientă în tratarea simptomelor psihologice, fizice și sexuale asociateco’ durerea pelviană cronică. Având în vedere manifestarea sa multifactorială, durerea pelviană cronică tinde să aibă repercusiuni importante asupra funcției fizice, bunăstării mentale și interacțiunilor sociale. Aceasta ținând cont de faptul că femeile, în comparațieco’ bărbații, au tendința de a fi mai predispusede’ simptome depresive, stres emoțional, imagini mentale intruzive și sensibilizare în legăturăco’ durerea, de a vedea că durerea lor este adesea minimizată de către profesioniștii din domeniul sănătății, de a primi un diagnostic și un tratament întârziat, de a experimenta o mai mare anxietate în relațiile sociale și de a reduce mai mult activitățile sociale.

Studiul de față a arătat de fapt simptome de anxietate și depresie, precum și disfuncții sexuale semnificative (mai puțină dorință, excitare, satisfacție și mai multă durere) în cazul durerii pelvine cronice. Și, de asemenea, este de acordco’ alte studii care arată utilitatea terapiei manuale (deși funcția sexuală nu s-a recuperat într-o asemenea măsură încât rezultatul să poată fi considerat semnificativ din punct de vedere clinic).

Pentru a înțelege manifestarea multifactorială a durerii pelviene cronice, este important să se ia în considerare convergența reflexelor visceroviscerale și somatoviscerale, hipertonicitatea mușchilor planșeului pelvin, sensibilizarea sistemului nervos central și posibilele microleziuni neuromusculare în regiunea lombopelvină în fața unor solicitări fizice speciale, precum și repercusiunile acestora asupra stării emoționale.

Acest studiu are mai multe limitări care împiedică generalizarea rezultatelor, inclusiv numărul limitat de participanți și nestanda’rdizarea terapiei. Prin urmare, sunt necesare studii mai riguroase,co’ eșantioane mai mari, includerea unor grupuri de control și utilizarea unor tehnici care pot reduce orice prejudecată (de exemplu, așteptări, lipsa de semnificație a efectelor adverse) în rezultate. În plus, având în vedere natura multifactorială a stării patologice, poate fi utilă includerea unor strategii de tratament multidimensionale care să abordeze componentele miofasciale, psihosociale și durerea. În acest fel, se poate defini un tratament care este ideal și din punct de vedere clinic și practic.