Tratamentul manipulativ osteopatologic manipulativ transrectal în coccidinia cronică: fezabilitate, acceptare și rezultate relevante pentru pacient într-un proiect de îmbunătățire a calității

Participanți

• Număr: 16 persoane au primit 1 ședință OMT
  • Dintre aceștia 16, doar 10 au primit 2 ședințe de OMT și nicio altă terapie.
• Criterii de includere: vârsta 18-65 de ani; durere de coccis care limitează capacitatea de ava’ confortabil în șezut timp de cel puțin 3 luni; diagnostic clinic de coccidinită; refractarde’ tratamentulva’nda’rd nechirurgical.
• Criterii de excludere: potențiale fracturi sau tumori ale coccisului; alte forme de dureri lombare netratate; persoaneco’ antecedente de abuz sexual cărora li s-a interzis participarea în urma consilierii pre-studiu.
• Grupuri de studiu:
  • Grupul 1: OMT, 10 persoane (8 femei și 2 bărbați, vârsta medie 44,7 ani)
    • Durerea de coccis a fost prezentă în medie timp de 6,4 ani.

Intervenții și evaluări

• Evaluarea acceptării OMT transrectale înțeleasă ca procent de pacienți care au acceptat procedura după ce le-a fost propusă.
• Evaluarea aderențeide’ OMT transrectală ca procent de pacienți care au finalizat procedura oda’tă începută.
• Evaluarea satisfacției OMT transrectale prin interviu în clinică sau apel telefonic de urmărire.
• Evaluarea durerii coccisului prin NRS (dede’ 0 = fără durerede’ 10 = cea mai mare durere imaginabilă) înainte de procedură, imediat după procedură și după o săptămână de urmărire.
  • Durerea a fost evaluată în patru poziții:co’lcat, așezat, în picioare și în mers.
• 1 sesiune de 2-6 minute.
  • În cazul în care un pacient dorea acest lucru (efect nesatisfăcător sau reapariția durerii), acesta putea beneficia de o nouă ședință după 1 sau 2 săptămâni.
• OMT transrectală: tehnici de eliberare miofascială directă sau indirectă și tehnici de echilibrare a tensiunii ligamentare aplicate împreunăco’ mișcările active ale pacientului de flexie, rotație și înclinarede’terală a coloanei vertebrale cervicale.
• Manipulare efectuată de același medic osteopat.

Rezultate

• Rezultate primare: din 16 pacienți incluși în studiu, 100% au fost de acord să fie supuși unei intervenții chirurgicale transrectale OMT.
  Gradul de satisfacție a fost ridicat da’torită îmbunătățirii durerii de șezut și a capacității de a efectua diverse activități. Nu au fost raportate reacții negative din partea pacienților, iar singurele efecte adverse au fost unele dureri ale țesuturilor moi din jurul coccisului, un simptom care a durat doar 1-2 zile.
  Unii pacienți care au beneficiat anterior de manipulări ale coccisului de acest tip au raportat că au obținut mai multe beneficii prin mișcări active ale capului și gâtului.
• Rezultate secunda’re: în comparațieco’ începutul studiului, durerea coccisului s-a îmbunătățit semnificativ din punct de vedereva’tistic atât imediat după primul tratament (cu 2,68 puncte mai puțin), cât șide’ urmărire (cu 2,3 puncte mai puțin). Acest efect s-a manifestat în toate pozițiile adoptate de pacienți, și anume în poziția șezândă (poziția cea mai dureroasă),co’lcat, în picioare și mergând.

Discuție

OMT transrectală în cazurile de durere de coccis s-a dovedit a fi o intervenție fezabilă, deoarece a fost acceptată de pacienți, care au raportat, de asemenea, un grad de satisfacție destul de ridicat. Această satisfacție s-a reflectat mai mult din punct de vedere obiectiv-clinic în evaluarea durerii coccisului, care a scăzut în comparațieco’ începutul studiului, în special în poziția șezând.

În ciuda’ acestor rezultate, OMT transrectală este o aborda’re foarte delicată care trebuie aplicatăco’ toate precauțiile necesare în ceea ce privește intimitatea, consimțământul informat: comunicarea medic-pacient trebuie să fie clară și bazată pe un model biopsihosocial, astfel încât să seva’bilească o bună relație de încredere între medic și pacient.

Efectele pozitive obținuteco’ OMT în acest studiu sunt în concorda’nțăco’ alte articole din literatura de specialitate, care au folosit tratamente manuale menite să reducă tensiunea musculară sau iritarea țesuturilor moi. Cu toate acestea, aceste studii tind să fie rapoarte de caz și prezintă adesea rezultate inconsecvente, probabil din cauza faptului că poziția coccisului poate varia destul de mult întreva’tul în picioare și cel în poziție șezândă, iar această variație pare să fie predictivă pentru succesul anumitor terapii. De fapt, terapiile manuale par să ajutemo’ când, întreva’tul în picioare și cel în șezut, coccisul își modifică pozițiaco’ maximum 20°. Dincolo de aceasta, pacienții par să aibă nevoie de o combinație de mai multe terapii sau de o intervenție chirurgicală.

Mecanismul de acțiune al OMT în coccidinită nu este clar, da’r este probabil acelașico’ cel care stăde’ baza celorlalte tehnici aplicate în restul corpului, și anume rezolvarea disfuncției somaticeco’, prin urmare, normalizarea mușchilor tonici, a țesuturilor moi, a mobilității sacro-coccigiene și a tensiunii durale. În acest sens, introducerea de către pacient a unor mișcări active ale coloanei cervicale poate să fi ajutatde’ normalizarea tonusului ligamentelor longitudinale anterioare și posterioare și a durei mater, atât direct, cât și indirect (pacientul a oferit feedback terapeutului care, ca urmare, a ada’ptat manipularea pe care o aplica).

Desigur, acest studiu trebuie aprofunda’t și reprodus folosind o metodologie mai riguroasă. Este necesar, de exemplu, să se evite numeroasele da’te lipsă, așaco’m s-a întâmplat în această cercetare. În acest caz, este necesar un eșantion mai mare, iar o urmărire mai lungă în timp ar putea fi de ajutor. Un grup de control este în mod evident necesar pentru a evalua eficacitatea reală a OMT transrectal asupra durerii.