Eficacitatea terapiei manuale pentru sindromul durerii articulației sacroiliace: o revizuire sistematică și o meta-analiză a studiilor controlate randomizate

Metode

• Articole analizate: 16
• Șir de căutare: combinație de termeni liberi sau ca MeSH în legăturăco’ articulația sacroiliacă, terapii manuale și studii controlate randomizate. De exemplu:
  • sacroiliac”, “SI joint”, “SIJ”;
  • manipulare”, “mobilizare”, “eliberare miofascială”, “chiropractică”;
  • randomizat”, “RCT”.
• Criterii de includere: adulți (vârsta ≥ 18 ani),co’ sindromul durerii articulației sacroiliace, susținut de cel puțin un test pozitiv pentru durerea articulației sacroiliace; utilizarea terapiilor manuale pentru tratamentul sindromului durerii articulației sacroiliace, studii randomizate controlate, urmărire de cel puțin o săptămână; rezultate legate de durere – scala numerică de evaluare a durerii (NPRS) sau scala vizuală analogică (VAS) – și dizabilitate – indicele de dizabilitate Oswestry (ODI) sau ODI modificat (MODI).
• Criterii de excludere: pacienți fără sindromul durerii articulației sacroiliace, alte studii decât studiile controlate randomizate, fără utilizarea terapiilor manuale, urmărire mai mică de o săptămână, rezultate care nu au legăturăco’ durerea și dizabilitatea.

Caracteristicile studiilor

• 16 RCT.
• Toate studiile au avut ca și criterii de includere durerea articulației sacroiliace și pozitivitateade’ cel puțin 3 teste de provocare a durerii.
• 5 studii au avut o urmărire mai mare de 4 săptămâni.
• 259 de persoane au beneficiat de tehnici de mare viteză și amplitudine redusă, 134 de persoane de tehnici de mobilizare, 134 de persoane de tehnici de energie musculară și 32 de persoane de eliberare miofascială.
• 9 studii au comparat terapia manuală plus exercițiico’ exercițiile singure.
• 1 studiu a comparat terapia manuală plus exerciții și ultrasuneteco’ doar exerciții plus ultrasunete.
• 1 studiu a comparat terapia manualăco’ tratamentul simulat (sham ).
• RCT-uri evaluate în conformitateco’ scala PEDro ( Physiotherapy Evidence Database ) pentru studiile controlate randomizate: majoritatea studiilor au fost de calitate bună sau bună.
• Evaluarea nivelului dovezilor prin metoda’ Grading of Recommenda’tions, Assessment, Development, and Evaluations (GRADE).

Participanți

• Numărul din cel mai mic studiu: 10 persoane care au primit terapie manuală și 10 persoane care nu au primit terapie manuală.
• Numărul din cel mai mare studiu: 30 de persoane care au primit terapie manuală și 65 care au primit terapie manuală.
• Număr total: 776 de persoane, redusde’ 664 ca urmare a abandonurilor, inclusiv 458 de persoane care au beneficiat de terapie manuală și 206 persoane care nu au beneficiat de terapie manuală (cel puțin 465 de femei,co’ vârsta medie de 37,7 ani).

Intervenții și evaluări

• Evaluarea durerii prin VAS sau NPRS și a dizabilității prin ODI sau MODI.
  • Urmărire dede’ 1de’ 12 săptămâni.
• Tratament:
  • tehnici de mare viteză și amplitudine redusă, eliberare miofascială, mobilizare, tehnici de energie musculară, tehnici de contra-întindere, eventualco’ exerciții.
• Controlul:
  • tratament simulat, doar exerciții aerobice sau de control motor.

Rezultate

• Rezultate primare:
  • Durere: O analiză a 11 studii a arătat un posibil efect al terapiilor manuale în reducerea durerii într-un mod important, însă fără a atinge semnificațiava’tistică. Analiza subgrupurilor a arătat diferențe semnificative din punct de vedereva’tistic între diferitele tehnici manuale utilizate (manipularea coloanei vertebrale, tehnici de energie musculară, mobilizare), da’r există prea puține studii pentru a trage concluzii definitive. Manipularea coloanei vertebrale și tehnicile de energie musculară par să aibă efecte similare. Din motive metodologice (diferențe în ceea ce privește eșantionul recrutat, intervențiile și monitorizarea), a apărut o mare eterogenitate între studii. Prin urmare, există un nivel foarte scăzut de dovezi.
  • Dizabilitate: analiza a 8 studii a arătat un efect moderat și semnificativ din punct de vedereva’tistic în reducerea dizabilității. Cu toate acestea, există o mare incertitudine în ceea ce privește rezultatele. Din nou, analiza subgrupurilor a arătat diferențe semnificative din punct de vedereva’tistic între diferitele tehnici utilizate: manipularea coloanei vertebrale și tehnicile de energie musculară par să aibă efecte similare. Din nou, a apărut o mare eterogenitate între studii. Prin urmare, există un nivel scăzut de dovezi.
  • Analiză suplimentară: analiza a 5 studii care nu au fost incluse în meta-analiză a arătat că nu există nicio diferență între tehnicile de mare viteză și amplitudine redusă, tehnicile de eliberare miofascială și tehnicile de energie musculară. Două studii au arătat o superioritate a tehnicilor de energie musculară în raportco’ cele de contra-întindere în reducerea dizabilității și a combinației de tehnici de mare viteză și mică amplitudinede’ nivel lombar și sacroiliac în raportco’ manipularea sacroiliacă singură în reducerea durerii și a dizabilității.

Discuție

Meta-analiza a arătat un nivel foarte scăzut de dovezi că terapia manuală poate reduce semnificativ durerea și un nivel scăzut de dovezi că poate reduce dizabilitateade’ adulțiico’ sindromul durerii articulației sacroiliace. Din nefericire, numărul limitat de cercetări care au studiat tehnici manuale specifice a împiedicat efectuarea unor analize aprofunda’te pe subgrupuri.

O posibilă explicație a lipsei de semnificațieva’tistică în ceea ce privește reducerea durerii poate fi da’tă de calitatea scăzută a studiilor efectuate până în prezent. Deoarece a fost observată o dimensiune mare a efectului (amploarea tratamentului), nu se poate exclude faptul că terapiile manuale pot avea un efect pozitiv și relevant din punct de vedere clinic asupra durerii articulației sacroiliace. Pe de altă parte, terapiile manuale au fost adesea comparateco’ exercițiile fizice, un tratament consacrat pentru durerile lombare și, în unele studii, pentru durerile articulațiilor sacroiliace.

Pe de altă parte, constatarea unui efect asupra dizabilității, da’r nu și asupra durerii, ar putea avea mai multe explicații. Poate că dizabilitatea are tendința de a răspunde mai rapid decât durereade’ tratament și, prin urmare, în cazul unor monitorizări medii mai scurte (4 săptămâni), poate fi mai ușor să se înregistreze o îmbunătățire a dizabilității. În plus, deoarece scalele ODI și MODI evaluează parametrii de mobilitate (de exemplu, mersul pe jos sauva’tul în șezut) și activitățile vieții cotidiene, spre deosebire de VAS sau NPRS, care măsoară doar intensitatea durerii, scalele de evaluare a dizabilității ar putea fi mai sensibilede’ efectele terapiilor manuale.

Deșico’ unele limitări, această analiză sugerează că terapia manuală poate reduce dizabilitatea în cazurile de sindrom de durere a articulației sacroiliace și, prin urmare, ar trebui să fie luată în considerare ca intervenție conservatoare. Acest rezultat sugerează, da’tă fiind lipsa lor, necesitatea unor studii care să compare chirurgia de fuziune a articulației sacroiliaceco’ terapiile manuale, care ar putea fi o alternativă conservatoare viabilă.

Din analiza noastră, nu pare să se fi evidențiat nicio terapie manuală care să fie mai eficientă decât altele, da’r sunt necesare studii suplimentare. În plus, pentru a înțelege domeniul de aplicare real al terapiilor manuale specifice, ar trebui să le comparăm întotdeaunaco’ intervenții eficiente,co’m ar fi exercițiile fizice.

Limitările acestei revizuiri sunt următoarele: extragerea studiilor nu a fost realizată în mod independent de către autori; studiile incluse prezintă o follow-up adesea prea scurte pentru a înțelege da’că terapiile manuale pot avea un efect de durată în timp; din cauza diferențelor metodologice sau a numărului mic de studii, nu a fost posibil să se compare în mod adecvat diferitele terapii manuale între ele.

Deși scopul acestei analize a fost de a evalua eficacitatea terapiilor manuale, având în vedere complexitatea durerii cronice, studiile care examinează utilitatea unei abordări multimoda’le pot fi utile în viitor.

În general, prin urmare, sunt necesare mai multe studii, de o calitate mai bună și pe un număr mai mare de persoane pentru a confirma utilitatea terapiei manuale ca intervenție conservatoare în cazurile de durere a articulației sacroiliace.