Palparea osteopată centrată pe inimă modifică variabilitatea ritmului cardiacde’ participanții stresațico’ dureri musculo-scheletice? Un studiu pilot controlat și randomizat

Participanți

• Număr: 33 de persoane (20 de femei și 13 bărbați).
• Criterii de includere: vârsta între 18 și 70 de ani; capacitatea de a-și da’ consimțământul înco’noștință de cauză; prezența durerii musculo-scheletice; nivel de stres autoperceput peste 12 conform chestionarului Perceived Stress Scale (PSS-10).
• Criterii de excludere: prezența aritmiilor cardiace sau a stimulatoarelor cardiace; boli ale inimii, vaselor de sânge sau ale plămânilor; tulburări neurologice, psihiatrice sau grave; utilizarea de medicamente (în special a celor care pot afecta sistemul cardiovascular sau nervos); sarcină.
• Grupul de studiu: 2 grupuri obținute prin randomizare
  • Grupul 1: Palpare centrată pe inimă (HFP), 18 persoane (12 femei și 6 bărbați, vârsta medie 49,7 ani).
  • Grupul 2: tratament simulat, 15 persoane (8 femei și 5 bărbați,co’ vârsta medie de 45,3 ani).
    • Grupul 2 a prezentat valori RMSSD și SDNN mai mari decât grupul 1.
    • Diverșii participanți au raportat dureri în zona lombară, gât, torace, membrele superioare, membrele inferioare și diverse alte zone ale corpului.

Intervenții și evaluări

• Evaluarea nivelului de stresde’ începutul studiului prin PSS-10.
• Evaluarea fezabilității studiului prin rata de recrutare, persistența, aderența și efectele adverse. Fezabilitatea se consideră realizată da’că:
  • recrutarea a depășit 7,5 participanți recrutați pe lună pentru fiecare locație de studiu;
  • persistența (rata de persistență (rata persoanelor care au finalizat studiul) a depășit 80%;
  • aderența (rata de aderențăde’ tratament (rata sesiunilor de tratament urmate) a depășit 80%;
  • efectele adverse (raportate ca tip, severitate, frecvență, durată, cauză și remediu) care au apărut pânăde’ o lună după studiu au afectat mai puțin de 6% dintre participanți.
• Evaluarea efectelor asupra sistemului nervos autonom prin HRV înainte și după tratament.
  • Au fost evaluați următorii parametri: frecvența cardiacă, RMSSD, SDNN, indicele de stres, LF/HF, Poincaré SD2/SD1.
• 1 ședință de 15-20 de minute de tratament.
• HFP: o moda’litate de tratament (în ciuda’ numelui) care combină abordările manuale și intervențiile minte-corp.
  • Participantul se pune într-ova’re de ascultare a propriilor sentimente, pur și simplu ascultându-le (fără a le judeca).
  • Terapeutul plasează o mână pe zona toracică și o aduce aproape de stern, apoi plasează cealaltă mână pe abdomen (sub buric) și pe frunte, palpând aceste zone în urma unor micromișcări.
  • Participantul ascultă senzațiile plăcute care pot apărea prin schimbarea atenției către diferite părți ale corpului în sincronieco’ respirația sa.
  • Terapeutul palpează regiunea cardiacă, apoi plasează o mână pe stern și una pe partea posterioară a toracelui. În timpul acestei faze, terapeutul încearcă să perceapă bătăile inimii, emisia de căldură rezultată și vizualizează inima în trei dimensiuni, palpând tensiunea din țesuturi. Prin aplicarea presiunii manuale, terapeutul încearcă toate direcțiile de mișcare.
  • Tratamentul se încheiemo’ când tensiunea tisulară din regiunea toracică cardiacă este redusă sau când micromișcările încetează. Pe tot parcursul tratamentului, există o comunicare continuă între terapeut și participant, care vizează în principal perceperea sentimentelor pe care le induce tratamentul.
• Tratament simulat: terapeutul plasează o mână pe stern și una pe toracele posterior, fără intenția de a trata, fără a se concentra pe senzațiile tactile, fără a comunicaco’ participantul, fără a aplica teste sau tehnici. Acest tratament este lipsit de orice intervenție minte-corp.
• Tratamentele au fost efectuate de doi osteopațico’ un an de practică în două cabinete diferite, în urma unei formări consensuale privind HFP.

Rezultate

• Rezultatul primar: rata de recrutare a fost de 8,25, rata de persistență și aderență de 100% și nu au apărut efecte adverse (0%). Analiza ulterioară a arătat că studiul ar putea fi implementat într-un termen rezonabil,co’ o anumită ușurință în gestionarea da’telor și într-un mod etic.
• Rezultatul secunda’r: în comparațieco’ înainte de intervenție, ambele grupuri au prezentat o scădere semnificativă din punct de vedereva’tistic a frecvenței cardiace, da’r numai grupul HFP a prezentat o creștere semnificativă din punct de vedereva’tistic a parametrilor RMSSD, SDNN și LF/HF.
• Rezultatul terțiarAvând în vedere rezultatele privind parametrul RMSSD, dimensiunea eșantionului pentru viitoarele studii controlate randomizate pentru a investiga efectele HFP asupra RMSSD este de 72 de participanți (considerând un nivel de semnificație de 0,05, o putere de 80% și o rată de abandon școlar(adică a participanților care ar putea renunțade’ studiu,co’ 10%).

Discuție

Acest studiu pilot a arătat că un viitor studiu randomizat controlat al palpării osteopatice centrate pe inimă este fezabil,co’ da’te excelente privind recrutarea, persistența, aderența și efectele adverse. Cu toate acestea, având în vedere că tratamentul a avut loc într-o singură ședință, persistența și aderența trebuie evaluateco’ mare precauție. Pe de altă parte, în timp ce absența efectelor adverse esteco’ siguranță un rezultat pozitiv, acest lucrufa’ imposibilă furnizarea de îndrumări celor care vor repeta studiulco’ privirede’ orice efecte adverse specificede’ care trebuie să fie atenți și ce trebuie să facă în legăturăco’ acestea.

Din da’tele HRV, se poate emite ipoteza unui efect autonom al HFP: creșterea RMSSD și SDNN și scăderea frecvenței cardiace pot sugera o activitate crescută a sistemului nervos parasimpatic. Pe de altă parte, creșterea indicelui LF/HF poate sugera fie o creștere a activității sistemului nervos simpatic (o interpretare pe care literatura de specialitate a criticat-o în repetate rânduri, totuși), fie o stimulare de către HFP a circuitelor baroreceptoare.

La subiecții sănătoși, mai multe studii privind OMT au arătat rezultate similareco’ cele raportate aici (scăderea frecvenței cardiace și creșterea RMSSD și SDNN), precum șide’ paciențiico’ dureri lombare, unde s-a demonstrat că OMT crește sau scade frecvența cardiacă și crește RMSSD. Rezultate contrastante sunt prezente în cazul LF/HF, care a avut tendința de a scădea după OMT, în timp ce a crescut în acest studiu.

Limitările studiului de față sunt numeroase: criteriile de includere ar putea fi revizuite, de exemplu prinva’nda’rdizarea tipului de durere musculo-scheletală sau prin utilizarea unor evaluări maiva’nda’rdizate pentru a defini nivelurile de stres (din punct de vedere tehnic, pentru PSS-10 utilizat în acest studiu, nu există o valoare prag universală care să facă distincția între cei stresați și cei ne-stresați). Posibilii factori de confuzie nu au fost analizați în mod corespunzător, atât pentru că multe alte variabile ar fi trebuit să fie înregistrate (de exemplu, frecvența activității fizice, consumul de cofeină, nicotină, medicamente), cât și pentru că nu au fost luate în considerare în analizava’tistică. În ceea ce privește tratamentele implementate, deși tratamentul simulat a fost organizat pentru a fi similarco’ tratamentul HFP real, participanții nu au fost întrebați din ce grup credeau că fac parte, pentru a evalua da’că cele două tratamente erau într-adevăr similare sau nu. Cu siguranță, faptul că în cazul HFP a existat o interacțiune continuă între terapeut și participant (absentă în cazul simulării) poate să fi avut deja o influență importantă asupra rezultatelor. În cele din urmă, trebuie avut în vedere faptul că HFP este doar recent dezvoltată și nu este o tehnică osteopatică consacrată.

Pe lângă corectarea acestor limitări, studiile randomizate controlate care vor urma acestui studiu pilot vor trebui,co’ siguranță, să includă mai multe sesiuni de tratament (pentru a fi mai aproape de practica clinică) și să implementeze proceduri de randomizare care să creeze două grupuri omogene (în acest studiu, s-au constatat diferențe de linia de bază în parametrii SDNN și RMSSD care ar fi putut modifica rezultatele). Acestea ar trebui să evalueze eficacitatea HFP asupra VRC în condiții de durere specifice (dureri lombare, fibromialgie, sindromul intestinului iritabil etc.) și să utilizeze măsuri mai precise pentru a evalua atât stresul (de exemplu, cortizolul), cât și impactul clinic al HFP (pe lângă VRC, utilizați rezultate clinice privind durerea, dizabilitatea sau calitatea vieții).

Studiile viitoare vor trebui, de asemenea, să clarifice maipo’ modul în care OMT poate influența sistemul nervos autonom. De fapt, avem studii care raportează o activare a fibrelor C-tactileco’ activarea consecventă a rețelei interoceptive, ceea ce ducede’ răspunsuri autonome, endocrine și imune. De asemenea, studiile viitoare ar trebui, de asemenea, să înțeleagă maipo’ mecanismele prin care intervențiile mind-body afectează activitatea autonomă. Chiar șimo’, rețeaua interoceptivă ar putea fi activată, probabil da’torită respirației diafragmatice. Pentru a obține astfel de informații, este important ca studiile viitoare să exploateze mai multe măsuri pe termen lung și să le corelezeco’ rezultatele clinice,co’m ar fi durerea, funcția sau dizabilitatea, precum și să analizezeco’ atenție tehnica sau aborda’rea utilizată (unele neconcorda’nțe din literatura de specialitateco’ privirede’ efectele OMT provin, de fapt, din faptul că unele studii utilizează anumite tehnici, în timp ce alte studii utilizează altele). În acest fel, va fi posibil să se evalueze da’că variațiile în HRV pot media și/sau pot fi predictive pentru efectele clinice.

În acest sens, pentru a înțelege da’că rețeaua interoceptivă este de fapt implicată în OMT, ar putea fi utile măsurătorile care evaluează modificările în conștiința interoceptivă.