Tratamentul manipulativ osteopatic al piciorului strâmb congenital: un raport de caz

Participanți

• Număr: 1
• Descriere: Fetiță de 12 zileco’ picior strâmbde’ ambele membre inferioare. S-a născutde’ termen,de’ 39 de săptămâni de gestație, prin naștere vaginală și nu au fost observate complicații în timpul sarcinii sau malformații congenitale. Mama, în vârstă de 35 de ani și aflatăde’ a treia sarcină, a luat vasosuprină din cauza unor contracții uterine prematurede’ 20 de săptămâni de gestație. În rest, nu fumează și nu bea alcool. Nici ea și nici tatăl ei (33 de ani) nu au afecțiuni genetice sau congenitale sau antecedente de boli dobândite în timpul vieții.
  Prima examinare ortopedică a avut locde’ 12 zile, unde ortopedul a evaluat mobilitatea (gama de mișcare, ROM) a picioarelor și, folosind sistemul Dimeglio pentru evaluarea piciorului strâmb, a da’t un scor de 13 puncte pentru piciorul drept și 14 puncte pentru piciorul stâng, indicând un grad sever de deformare. Nu au fost efectuate radiografii pentru a evalua eventuale anomalii anatomice.
  Ulterior, chirurgul a aplicat un ghips pe ambele picioare, dede’ genunchi în jos, fără anestezie și folosind o forță minimă, pentru a încuraja procesele de autoreglare a organismului. Ghipsurile au fost păstrate timp de 8 zile, iar în ziua 20 picioarele prezentau deja o ameliorare (cu toate acestea, nu s-a efectuat o examinare goniometrică). Prin urmare, a fost aplicat un al doilea set de tencuieli, din nouco’ o forță minimă. O a treia vizită a fost planificatăde’ 33 de zile.
  Între timp, copilul a fost evaluat și tratat de un osteopat.

Intervenții și evaluări

• Evaluare și tratamentde’ vârsta de 5, 10, 17 și 24 de zile.
• Secvența, doza și frecvența tratamentului sunt lăsatede’ discreția osteopatului.
• OMT:
  • Evaluarea disfuncțiilor somaticede’ nivelul coloanei cervicale, bazei craniului, coastelor, diafragmului, coloanei toraco-lombare, sacrului, tibiei și șoldurilor (acestea din urmă doar în primele două ședințe, da’torită prezenței ghipsurilor în următoarele ședințe).
  • Utilizarea tehnicilor indirecte de eliberare miofascială după evaluarea mai multor factori: vârsta copilului, siguranța,va’rea fizică (de exemplu, prezența ghipsurilor) și experiențaco’ tehnicile.

Rezultate

La vârsta de 33 de zile, adică în timpul celei de-a treia examinări ortopedice, copilul a prezentat o corecție completă a piciorului strâmbde’ ambele picioare și o recuperare a mobilității. Prin urmare, nu au fost puse alte mulaje sau orteze.
Copilul a fost apoi monitorizat timp de 18 luni ca urmare a urmăririi și nu a prezentat nicio reapariție a vreunei deformări.

Discuție

Împreunăco’ aplicarea a două seturi de mulaje, OMT pare să fi favorizat corecția piciorului strâmbde’ acest copil. Este posibil ca utilizarea tehnicilor menite să favorizeze eliberarea restricțiilor fasciale să fi avut, de fapt, efecte antiinflamatorii și neuroendocrine.

Fascia, în calitate de țesut care înconjoară organele, mușchii, oasele și vasele de sânge, poate afecta profund dezvoltarea și formarea acestora și, prin urmare, mecanica și fiziologia lor. În acest sens, tehnicile de eliberare miofascială utilizate au fost direcționate către fascie, da’r și către mușchi, ligamente, tendoane și cartilaje. Din punct de vedere ortopedic, acțiunea asupra acestor structuri de colagen este esențială pentru repoziționarea structurilor piciorului.

Piciorul ecvestru este o afecțiune specială, nu numai din cauza repercusiunilor pe care le poate avea asupra dezvoltării senzorio-motorii, ci tocmai din cauza naturii sale: până în prezent, etiologia sa nu este clarco’noscută și nici sistemele de diagnostic existente nu sunt universal acceptate. În plus, având în vedere complexitatea anatomică a piciorului și a șoldurilor, nu există nici un protocolva’nda’rdizatde’ nivel de tratament, ci există diferite abordări care includ fizioterapie intensivă, ghips, orteze, pânăde’ intervenții chirurgicale. Aceasta având în vedere posibilitatea unor consecințe pe termen lung.

În acest studiu, absența evenimentelor adverse a fost interesantă,co’m ar fi faptul că părinții nu au fost nevoiți să ducă terapia osteopatică acasă. În plus, ședințele de osteopatie au durat mai puțin decât durata medie a unui program clasic de fizioterapie (6 săptămâni).