Manipularea osteopată a ganglionului sfenopalatin versus manipularea falsă în sindromul de apnee obstructivă a somnului: un studiu randomizat controlat

Participanți

• Număr: 30 de persoane (6 femei și 24 de bărbați,co’ vârsta medie de 57 de ani).
• Criterii de includere: adulți (vârsta ≥ 18 ani),co’ SAOS, AHI între 15/h și 45/h, indice de masă corporală ≤ ^40kg/m2.
• Criterii de excludere: femei însărcinate, mame în perioada’ de alăptare, persoaneco’ obstrucție nazală completă, antecedente de chirurgie faringiană, tratament înco’rsco’ agenți selectivi de recaptare a serotoninei.
• Grupuri de studiu: 2 grupuri obținute prin randomizare
  • Grupul 1: OMT și apoi tratament simulat (fictiv), 14 persoane.
  • Grupul 2: tratament simulat și apoi OMT, 16 persoane.
  • Înaintea studiului propriu-zis, 20 de persoane sănătoase (vârstaco’prinsă între 18 și 40 de ani, probabilitate scăzută de SAOS conform scorului Berlin, indice de masă corporală < 30 ^kg/m2) au fost analizate conform aceluiași model randomizat încrucișat.

Intervenții și evaluări

• Evaluarea AHI prin polisomnografiede’ începutul studiului, seara după primul tratament,de’ 21 de zile după primul tratament și seara după al doilea tratament.
  • Au fost evaluate, de asemenea, următoarele: timpul total de somn; procentul de ședere înva’diile N1, N2, N3, REM ale somnului; indicele de desaturare; timpul petrecutco’ saturația parțială a oxigenului (SpO2) <90%.
• Evaluarea obstrucției nazale prin măsurarea PNIF și a Pcrit (definită ca presiunea negativă peste care căile respiratorii se prăbușesc) înainte,de’ 30 de minute după șide’ 24 de ore după fiecare tratament.
• Evaluarea,de’ fiecare intervenție, a durerii induseco’ ajutorul scării analogice vizuale (VAS), a lăcrimării indusede’ ambii ochico’ ajutorul testului Schirmer – util pentru evaluarea aplicării corecte a tratamentului – și a senzațiilor trăite prin intermediul unui scurt interviu (întrebări simple de tip “Da/Nu”).
• 1 ședință de OMT și 1 ședință de tratament simulatde’ 28 de zile distanță, direcționate către ganglionul sfenopalatin.
  • Persoana tratată trebuia să deschidă gura și să întoarcă capul spre partea opusă ganglionului tratat.
• OMT: presiune aplicatăco’ degetul mic al mâinii în fosa pterigopalatină spre ganglionul sfenopalatin, mai întâide’ dreapta și apoide’ stânga.
• Tratament simulat: introducerea degetului ca în timpul OMT, da’r fără a atinge procesul pterigoidian și aplicarea de presiune asupra maxilarului.
• Pacienții tratațico’ CPAP sau dispozitive de avansare mandibulară au fost rugați să întrerupă tratamentul în termen de 7 zile înainte de polisomnografie.
  • 6 nu au reușit să întrerupă tratamentul, da’r au fost totuși analizate în cadrul studiului.
• Tratament efectuat de un osteopat care nu a efectuat nicio evaluare; evaluare efectuată de un medic orb în ceea ce privește tratamentul pe care pacienții urmau să-l primească.

Rezultate

• Rezultatul primar: OMT nu a părut să inducă o scădere mai mare a AHI decât tratamentul simulat.
• Rezultate secunda’re: atâtde’ 30 de minute, cât șide’ 24 de ore după tratament, OMT a indus o creștere semnificativă din punct de vedereva’tistic a PNIF în comparațieco’ tratamentul simulat, care a indus o ușoară scădere sau, cel puțin, nu pare să fi avut niciun efect.
  În ceea ce privește Pcrit, analiza a fost efectuată numai pe 21 de pacienți din cauza lipsei de conformitate în timpul măsurăriide’ 9 persoane. OMT a favorizat o ușoară scădere în comparațieco’ tratamentul simulat – un Pcrit mai mic implică o mai mareva’bilitate a căilor respiratorii – deși nu a fost atinsă semnificațiava’tistică.
• Analiză suplimentară: atât durerea, cât și lăcrimarea au fost mai mari după OMT decât după tratamentul simulat, atingând semnificațiava’tistică. În mod similar, după OMT, toți pacienții au perceput cel puțin o senzație (nociceptivă, tactilă, olfactivă, gustativă, auditivă sau vizuală), în timp ce puțini oameni au avut efecte similare după tratamentul simulat. Opt persoane au simțit o senzație sângeroasă în gură, în ciuda’ faptului că nu aveau răni.
  După OMT, mai multe persoane au declarat că respiră maipo’ pe nas, în timp ce una a declarat că a simțit o obstrucție nazală. 15 pacienți au observat modificări în percepția poziției articulațiilor mandibulare sau temporo-mandibulare.
  Nu au apărut diferențe în ceea ce privește ceilalți parametri măsurați (durata totală a somnului; procentul de ședere înva’diile N1, N2, N3, REM ale somnului; indicele de desaturare; timpul petrecutco’ SpO2 <90%).
• Efecte adverse: nu au fost observate efecte adverse în timpul studiului. 4 persoane au raportat durere sau disconfort mandibular ușorde’ 24 de ore după OMT.
• Analiza eșantionului sănătos: nu s-au constatat diferențe în PNIF și Pcrit între OMT și tratamentul simulat. Senzațiile raportate au fost foarte asemănătoareco’ cele din grupul experimental de persoaneco’ SAOS.

Discuție

În ciuda’ unei îmbunătățiri a fluxului de aer nazal și al căilor respiratorii superioare – o îmbunătățire comparabilăco’ cea care poate fi obținută pe cale farmacologică în cazurile de rinosinuzită sau polipi nazali – OMT nu a indus nicio modificare a IAHde’ persoaneleco’ SAOS moderat sau sever.

Cu toate acestea, acest rezultat este în concorda’nțăco’ literatura de specialitate, care arată că, deși tratarea obstrucției nazale este esențială în SAOS, acest lucru nu ducede’ o îmbunătățire a SAOS. Dimpotrivă, ducede’ o calitate mai bună a vieții, mai puțin sforăit, mai puțină nevoie și o mai mare toleranță în utilizarea CPAP.

Din nefericire, imposibilitatea de a analiza 9 din 30 de persoane (practic, o treime din eșantion) pentru Pcrit împiedică orice evaluare a acestui parametru, ceea ce este regretabil în fața rezultatelor încurajatoare pentru OMT obținute în studiile anterioare.

Pe baza literaturii de specialitate privind neuromodularea farmacologică sau chirurgicală a ganglionului sfinopalatin și a senzațiilor care apar în urma unor astfel de intervenții, este posibil ca OMT să acționeze prin intermediul unei blocări parasimpatice postganglionare, deși este necesară o măsurătoare obiectivă pentru a testa această ipoteză.

Ar fi necesare studii pentru a măsura efectul mai multor ședințe de tratament.